Ești CEO in iubire?

iubire - emma7august

Eşti CEO în iubire? Să nu mai idealizăm iubirea? Şi atunci ce să facem? Să ne imaginăm că mergem încă din adolescenţă pe ideea pragmatismului în iubire, nu mai visezi, nu îl mai aştept pe Făt Frumos călare pe calul cel alb. Nu ar fi 100% plictisitor?

Vorbeam de curând cu o prietenă despre dezamăgirile în amor. Citeam în vocea ei dezamăgirea că nu va avea parte de ce a văzut acasă( la părinţi!). În plus, ceea ce a învăţat ca fiind principiile în iubire, nu ştiu dacă mai este la modă, în zilele noastre. O să spuneţi că este mai simplu să fii pragmatic în iubire, aşa ai mai puţin de suferit. Poate că da, poate că nu!

Iubirea ar trebui să fie cumva o zona de mijloc, locul unde ne întâlnim amândoi….fiecare cu aşteptările lui. Să nu mai ai aşteptări? Da, am mai scris despre asta. Şi atunci ce ne rămâne? În epoca asta extrem de superficială, iubirea a ajuns doar o negociere. Pot înţelege că parteneriatul pe termen lung între doi oameni este de fapt o negociere, dar nu ştiu dacă îmi place sau nu treaba asta. Sunt o idealistă, recunosc!

Să nu mai idealizăm iubirea? Şi atunci ce să facem? Să nu mai visăm, să nu ne mai fie dor, să nu mai simţim, să nu mai atingem, să lăsăm sufletul închis sau pur şi simplu să ne pese mai puţin? Aşa ar trebui să fie? Să discutăm raţional despre ceva ce ar trebui să fie emoţional? Nu cred că vrem asta… Ce ne rămâne de făcut?

Citește și: Timpul, dușmanul nostru?

Nimic sau totul? Rămân la părerea că atunci când cineva îmi spune că sunt uşor naivă, ar fi bine să o iau ca un compliment. Dacă îmi doresc că iubirea să ţină o viaţă şi să fie locul ăla unde mă abandonez fără grijă, înseamnă că sunt defectă? Vreau să cred că nu, dar credeţi-mă, nici nu e o misiune uşoară să găseşti omul care să te ţină de mâna o viaţă.

„Nu există fericire în fiecare zi”, îmi mai spunea cineva. Poate că da, dar nu ar fi mai interesant să încercăm să avem măcar o o secundă de fericire sau măcar de satisfacţie? Pur şi simplu, să ai în tine capacitatea de a fi tandru, altă trăsătură pe care o aruncăm la „gunoi”. Devenim manageri în iubire şi aproape că ajungem să cerem fişa de post şi raport de activitate la final de an. Uităm că relaţia dintre noi ar trebui să fie ghidată de căldură, pasiune şi comunicare. Schimbăm totul când nu ne convine ceva, o luăm de la capăt şi ajungem, invariabil, în acelaşi punct. Singurătatea nu ne mai sperie pentru că am învăţat să trăim că într-un puzzle. Luăm doze mici de viaţă şi le aranjăm cât să ne iasă cu zâmbet, uneori fals şi el.

Greşim noi sau de fapt nu există relaţie care să ţină o viaţă? Ne lăcrimează ochii când vedem cupluri care ajung la bătrâneţe împreună, dar nu ştim să păstrăm ce avem? Aş fi tentată să spun că nu, suntem corigenţi în iubire. Ne înconjurăm de ego, competitivitate şi decizii superficiale…şi ne mirăm mai mereu când ajungem din nou să fim singuri. Dacă tot suntem manageri, nu mai bine gândim în avans? Aşa, măcar cât să poţi anticipa crizele şi să poţi să treci peste ele. Dacă tot eşti CEO în iubire, fii deştept, nu arunca iubirea la gunoi!

Sursă foto: Ionuț Iancu

iubire - 20472740 10211744895392802 1740023584 o 150x150Citește și: De ce să nu ai așteptări?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.