Şi FEMEILE sunt oameni!

femei - emmaidris
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Şi FEMEILE sunt oameni! Sunt puţine momente când reuşesc să rămân cu adevărat mută. Mi se întâmplă rar şi pentru că, prin natură meseriei, am învăţat să am păreri. Indiferent că sunt mai vocală au ba, în general am câte ceva de zis.

Mi-am adus aminte aseară, uitându-mă prin pozele lui Idris de cuvintele lui magice. Când spun magice, nu mă refer la siropisme care ar putea să ne ducă la diabet, mă refer la cuvinte care arată, mai mult sau mai puţin ce gândeşte el. Idris are trei ani şi, mulţumesc lui Dumnezeu, vorbeşte bine pentru vârsta lui, chiar foarte bine. Am şi avut noroc de pedagogi faini în familie, aşa că tot el a fost în avantaj.

Nu vă faceţi iluzii, nu a fost vorbăreţ de la început, ba chiar la un an şi patru luni pediatrul ne informa că e posibil să fie nevoie de logoped. L-am lăsat în pace, dar i-am vorbit mereu, aproape ca unui om mare. Abia de la doi ani şi vreo două luni a început să turuie. Binenţeles că ne-a rupt inima în bucăţi când ne-a zis clar mama şi tata şi, evident, că prima numărătoare mi s-a părut un miracol al ştiinţei. Ha!

Citește și: Nu ne place adevărul!

Fiecare cuvânt al lui aş fi vrut să îl iau să îl înregistrez, fiecare frază să o ţin pentru vecie şi fiecare poezioară, să o înregistrez video…doar aşa cât să îmi aduc aminte ce faină a fost perioada asta. Cu toate cuvintele pocite şi mai ales cu descoperirea celor noi.
A trecut timpul şi am putut în sfârşit să ne intelegem bine, adică eu să înţeleg ce spune. Am mers mai departe şi într-o seară am avut veşnica discuţie despre faptul că mami trebuie să plece dimineaţă la muncă şi că mi-ar plăcea să nu mai plângă la ora 6.00.
– Mami, tu crezi că eu nu vreau să dorm mai mult, l-am întrebat. Vreau şi eu să mă trezesc cu tine, sunt şi eu OM!
S-a uitat la mine uşor mirat. Zâmbea!
– Tu nu eşti OM, mami. Tu eşti fetiţă!, mi-a răspuns fără să clipească. Ha!
Din ciclul şi femeile sunt oameni, m-am declarat depăşită de discuţie. Ha!

Am râs eu ce am râs, a mai trecut timpul, a venit vacanţa, şi ne-am trezit de multe ori împreună. Cum vacanţa se apropia de final, i-am zis:
– Iubire, mami trebuie să meargă de mâine la seviciu. Te rog să nu plângi dimineaţă…
S-a uitat la mine, m-a luat în braţe şi mi-a zis scurt şi cald:
– Nu trebuie, mami!
Era mai simplu când nu vorbea…Am murit o secundă, l-am strâns în braţe, ca şi cum aş fi putut să fac ca asta să se şi întâmple. Să nu trebuiască nimic….sau să trăim o vacanţă continuă. Ar fi rău? Poate da, poate nu!

Sursă foto: Fotograv

femei - emma4septembrie 150x150Citește și: Cum a avut de suferit FAMILIA?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.