Cum ar fi dacă am accepta Păcătoșii?

Cum ar fi dacă am accepta Păcătoșii? Diminețile târzii au un fel de a mă seduce. M-aș băga adânc printre pilote și aș sta să scriu. Cam așa arată clipele aproape perfecte. Cele cu Idris nu pot să fie bătute de nimic,ele sunt perfecte.  În dimineața asta mă sfătuiam cu o prietenă despre viitor, așa ca și cum am putea să spunem noi ce ne așteaptă.

Mi-a căzut privirea pe un citat și atunci cafeaua mea a început să aibă sens. „Suntem cu toţii puţin ciudaţi. Şi viaţa este puţin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudăţenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată.” (Robert Fulghum)

Cât de simplu. Cât de adevărat. Parcă nici nu mai contează dacă el te-a supărat acum o oră, dacă ea a făcut ceva ce ție nu-ți convine, treaba nu e complicată deloc. De fapt, iubirea e simplă, noi o complicăm! În varianta care descrie dragostea ca o acceptare a ciudățeniilor personale, mărturisesc, că am ajuns să cred. Am ajuns să cred după ce am întâlnite mai multe tipuri de păcătoși.

Citeste si: Diferența dintre curve, târfe și prostituate!

  • Tipul care nu face curat –  poate să stea în jeg până la gât și da e greu de acceptat. Nu te aștepta să spele farfuriile, e păcat de ele să se ude.
  • Tipul care e mai cicălitor ca o soacră. El știe tot ce ai tu nevoie, știe când vrei să te plimbi, cum vrei să naști și câți copii ai de gând să îi faci. Pe bune?
  • Tipul care te minte degeaba. El e un fel de fricos incurabil, deghizat în bărbat. Are suflet de băiețel speriat că îl prinde mami cu minciuna. Lasă-l la vatră!
  • Tipul care bea. Păcatul ăsta e și mai greu de acceptat, dar te poți amuza pe seama lui, de fiecare dată când ajunge să fie de râsul petrecerilor. Și de principiu, ar fi bine să pleci…singură! Nu m-aș baza pe el să fie tatăl copiiilor.
  • Tipul „gaură de cheie”. Știți vorba aia, unii bărbați îți dau senzația că ar rezolva și o gaură de cheie dacă s-ar putea. Zici că mor și nu  mai apucă să mai pună o victimă pe răboj. Nu m-aș complica cu genul ăsta….

Acum o să ziceți că am zis să iertăm, dar tot cu parul  pe ei sunt. Eu mă refer la păcatele ce ne fac viața complicată, dar care nu sunt cu adevărat fundamentale. Cred că dacă ai sta măcar o clipă să te uiți la EL, ai să vezi că e ca un borcan plin de toate lucrurile pe care le-a trăit sau dezvoltat până acum. Dacă te uiți la ea, poate că ai să vezi ceva mai puțină acceptare, că doar așa sunt femeile. Mereu în căutarea perfecțiunii…

Am spus cândva și gândul nu îmi aparține că dragostea este o negociere. Mai corect, relațiile sunt o negociere. Cine poate să știe din start că are dreptate? Niciunul, evident dacă nu ai parte de un mega Mascul Alfa sau de genul ăla de iubită pe care orice ai face nu o scoți din ale ei.

Citeste si: Mă îndrăgostesc iremediabil și cad cu aripile frânte

Cum ar fi dacă am accepta Păcătoșii?

  • Am fi mai relaxați pentru că am realiza că firimiturile pe care EL le lasă mereu…nu sunt o dramă!
  • Ai putea să zâmbești mai des când realizezi că ea chiar trebuie să stea cu prietenele la telefon. Așa e ea!
  • Ați putea să fiți mai fericiți când acceptarea ciudățeniilor se produce. De fapt, despre asta e vorba!

Ce ne împiedică să acționăm înțelept? O porție serioasă de ego, asezonată din plin de pattern-ul pe care l-am învățat acasă, acolo unde „păcatele” nu primeau notă de trecere. Ce poate fi mai rău decât să nu pui lucrurile exact la locul lor, la virgulă? Ce poate să fie mai enervant decât să îți uiți șosetele lângă pat? Ce poate să fie mai supărător decât o cămașă pe care o îmbrățișezi deși nu este călcată?

Mie mi se par toate astea niște prostii, deși sunt conștientă că părinții trebuie să ofere copiilor principalele repere de educație și bun simț. Dar dacă ele te transformă în femeia psihotică ….care urlă la vederea unei șosete și așa speriate…? Dacă ce ai învățat de acasă ți se aplică ție, de ce e musai ca partenerul să fie copia ta? Lasă-l liber, s-ar putea ca și el să devină așa mai puțin cicălitor, iar de aici să râdeți împreună despre lucrurile care cândva  vă scoteau din minți!

Cum ar fi dacă am accepta Păcătoșii?  Am realiza că și noi suntem la fel și am fi liberi…

Foto: Cezar Firicel

Păcătoșii - maxresdefault 1Citeste si: Ca întotdeauna, e loc să dispar!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

 

 

 

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.