Îmi vine să vomit de neputință! Cum ne salvăm COPIII?

Îmi vine să vomit de neputință! Cum ne salvăm COPIII? Am simțit că vomit, am simțit că mă ia o disperare din aia… N-ai cum să vezi relaxat asemenea imagini, n-ai cum. Și dacă ai copil…și dacă n-ai, pur și simplu te doare sufletul când îl vezi pe băiatul din ambulanță.

Mă întinsesem pe canapea și zapam pe Facebook. Nu mi se mai întâmplase de câteva zile să stau liniștita la televizor. Și am dat peste știrea asta pe FB. E cineva care să îmi poată explica logic povestea asta? Există cineva care poate să șteargă durerea și șocul de pe chipul acestui copil?

Mă uit la el cum își duce mâna la cap, cum își mângâie fața, mă uit la el… blocată. Nu pot face nimic! Asta mă omoară. E mic, nu știe ce i s-a întâmplat, nu scoate un sunet. Ți se frânge inima! Am stat o zi, n-am putut să scriu și acum mă bântuie imaginea lui. Viața e nedreaptă, iar luptele astea sunt cu adevărat stupide. Mai țineți minte că vă întrebam despre : Ce le spunem COPIILOR despre ATENTATELE teroriste?

  • Ce pot să spun eu acum?
  • Ce frază intelectuală ar putea să șteargă sângele de pe fața pietrificată a acestui pui de om?
  • Cum să stau așa și să nu pot face nimic?

Copiii nu trebuie să plătească păcatele altora, nici măcar pentru cele ale părinților. Copiii sunt pui, iar noi trebuie să îi protejăm. Cum să fac asta ? Cum? Aș vrea să pot să urlu încât universul să se oprească brusc, înainte de alte tragedii. Băiatul din Alep, băiatul din ambulanță este o lecție de viață și moarte. Imaginea asta miroase a moarte. De fapt, pute al dracului de tare. Pute a bani, a interese, pute a oameni fără scrupule, pute a criminali! Imaginea asta are însă ce e mai frumos în ea, are lumină, inocență și viitor, fie el și așa complicat.

Povestea asta asta mi-a adus aminte și de  o altă imagine care mi-a sfâșiat sufletul. Pe atunci, nu eram mamă. Eram la stop, în mașină, Arcul de Triumf. Afară cald, foarte cald! Mă uit în dreapta și văd un copil cam de aceeași vârstă. Era murdar, cu haine rupte și plângea. Mi-a venit să mor…instant! Băiatul căuta pe cineva, probabil pe cineva apropiat și stătea de vorbă plângând cu un alt om al străzii. A plecat în direcția arătată de bărbat. Lacrimi, șoc și disperare! M-am uitat lung după el, l-aș fi luat acasă…dacă puteam.

Oameni buni, ce fac ei  în lumea asta se numește crimă! Copilul ăsta din Alep nu are nici-o vină. Copilul trebuia să aibă o familie, dar alți oameni i-au răpit asta. Acest copil obișnuia să spună : mama! Acum e liniște, se uită în față, se uită la sânge, se șterge  și nu înțelege. Stau cu imaginea în față și vreau să pot face ceva, nu doar să privesc. Și n-am ce…Îmi vine să vomit de neputință!

Nu mă mir că în lumea asta complicată, aud din ce în ce mai mulți oameni care vor să plece în păduri, în locuri ferite de războaie și conflicte. Către ce ne îndreptăm oameni buni? Către ce…?

 

Vă rog din suflet, opriți crimele! Lumea asta e prea frumoasă ca să o nenorocim așa…

salvăm COPIII - r  t  cit COPILULCiteste si: Mami, oamenii se nasc RĂI sau BUNI?

Ai si tu un text pe care vrei sa-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.