"EM" BLOG

Ești CEO in iubire?

Eşti CEO în iubire? Să nu mai idealizăm iubirea? Şi atunci ce să facem? Să ne imaginăm că mergem încă din adolescenţă pe ideea pragmatismului în iubire, nu mai visezi, nu îl mai aştept pe Făt Frumos călare pe calul cel alb. Nu ar fi 100% plictisitor? Vorbeam de curând cu o prietenă despre dezamăgirile în amor. Citeam în vocea ei dezamăgirea că nu … »

Timpul, dușmanul nostru?

Timpul, duşmanul nostru? Uneori am senzaţia că timpul ne-a devenit duşman. Ne aleargă zilnic de parcă singurul lui scop ar fi să vadă care cedează primul. În lumea nevrotică de azi, timpul a devenit o marfă ce s-ar putea tranzacţiona la preţ scump. Ajunge să te doară sufletul când îţi dai seama că nu mai ai timp, nici pentru tine, nici penttru e… »

De ce să nu ai așteptări?

De ce să nu ai așteptări? Discuţiile din această dimineaţă, de la cafea, s-au învârtit în jurul unei idei cu care încă mă lupt. În ultima vreme se tot spune să nu ai așteptări, să nu îţi mai faci planuri în legătură cu reacţiile oamenilor şi nivelul lor de implicare. Se spune că nu e bine să stai să aştepţi ca omul din faţa ta să simtă ce nevoi a… »

Cum spui „Ramas bun”?

Cum spui „Rămas bun„? Nu cred că există sentiment mai stupid decât acela de gol. Indiferent care este cauza, atunci când te simţi gol pe interior, ai senzaţia că trăieşti un coşmar. Mărturisesc, am trăit de câteva ori senzaţia asta de impotenţa a sufletului. Şi doare, al naibii de tare! Expozeul asta nu e de natură să nască deprimarea sau nep… »

Nu ne place adevărul!

Nu ne place adevărul! Nu ne place adevărul, nu ne place să ne pună cineva o oglindă în faţă. Ne ruşinăm de ale noastre vulnerabilităţi, dar ne lăsăm prinşi în negări şi sentimente confuze. Ca să nu greşim şi mai tare devenim siguri că realitatea noastră e cea corectă. Poate că e, poate totuşi nu e. Nu ne place adevărul pentru că el ne arată, pun… »

Au trecut trei ani!

Au trecut trei ani! Au trecut trei ani, ca o clipă. Parcă am închis ochii şi sunt înapoi pe patul de spital de la Sanador. Ştiu că mi-era frig tare şi mama îmi spunea că am adus pe lume un băieţel superb. M-a buşit plânsul, nu prea înţelegeam ce mi se întâmplă. N-am înţeles o perioadă, până când toate noutăţile din viața mea s-au transformat în … »

De ce nu ne spunem tot?

De ce nu ne spunem tot? Uneori mă întreb de ce nu ne vorbim pe bune, aşa curat şi sincer. De ce lăsăm în cutii cu amintiri, gânduri, zâmbete, lacrimi. De ce nu ne vorbim complet? De ce nu ne spunem tot? Nu de puţine ori am avut ocazia (tristă!) să descopăr că oamenii nu îşi devoalează trăirile. Poate pentru că e mai simplu să ne ascundem în spate… »

Rămâi cu braţele deschise!

Rămâi cu brațele deschise! Eşti părinte, te înspăimântă viața, te leagă fedeleş, te îmbie cu promisiuni deşarte. Realizezi zi de zi că nu mai poţi, că ai încurcat bileţelele pe care scria: alege-ţi destinul! Stai adesea şi te întrebi de ce trebuie să fie atât de greu, de ce trebuie să cazi…când tu vrei să te înalţi. Şi în tot acest vortex, te ui… »

Idris e timid!

Idris e timid! Am fost la Gaşca Zurli. Tare picnicul. Am intrat în Zurlandia. Nu singură, cu Prinţul Idris, care abia aştepta să cunoască Gaşca Zurli. Ne-am îmbrăcat frumos, cu atenţie la casual look şi smart brains. Am luat maşina, dar am rătăcit telefonul. Caută toată casă, cu mamă, tată şi copil. Sună, nimic. E pe vibraţii… nu mă întrebaţi. U… »

Ce nu facem când ne amorezăm!

Ce nu facem când ne amorezăm! S-a dat jos din maşină. Purta o geacă de piele, deşi afară erau 27 de grade. Îşi aranjează tacticos ochelarii şi se îndreaptă hotărât spre gura de metrou- Universitate. Stau bară la bară şi mă uit. Nu înţeleg geaca, dar pare la vânătoare! Merge apăsat, cu pas uşor, de „cocoş”. Se aşează ostentativ lângă ea, păr roşc… »

Rămâi tânăr!

Rămâi tânăr!  Mă tot gândeam la eroarea asta pe care o facem. Ne legăm atât de mult de prezent, că nu mai lăsăm copilului din noi ocazia să iasă la iveală. Ne adunăm anii în palmă şi sfârşim prin a regreta inocenţa copilăriei. Uneori gândim prea mult, refuzăm să fim mai puţin serioşi. Societatea are un fel de a ne plafona pe toţi. Viaţa are şi e… »