De ce NU ne asumam deciziile GRESITE?

De ce NU ne asumam deciziile GRESITE? - FB IMG 1465191454132 1 683x1024
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

„Am pierdut mult în această relaţie. Am fost fraier! Am sperat că se va schimba. Am făcut tot ce se putea!” Niciunul dintre aceste enunţuri nu este de natură să te enerveze. Poate doar dacă te superi…pe TINE. De ce NU ne asumăm deciziile GREŞITE?De ce NU ne asumam deciziile GRESITE? - FB IMG 1465191454132

Cel mai adesea când o dăm de gard, facem o rotaţie de 180 de grade şi spunem : N-a fost vina mea!
Practic, dacă s-ar face o competiţie a vinovăţiilor, niciunul dintre noi nu şi-ar dori să iasă pe primul loc. Fugim de VINOVĂŢIE… ca dracul de tămâie!
De ce facem asta?
Poate că încă din copilărie ar trebui să schimbăm abordarea şi să nu ne mai certăm furtunos copiii atunci când greşesc. Asta i-ar face să fie ceva mai relaxaţi, să mintă mai puţin şi să-şi asume mai repede erorile.
Suntem încă pasionaţi de ideea lui „ţi-am spus eu!”, încât nu abordăm lucrurile aşa cum ar trebui. Vinovăţia este un sentiment care creşte odată cu noi. Dacă am ştii cum să ne-o asumăm, am avea ceva mai puţine eşecuri ulterioare, în viaţă de adult.
În dragoste, asumarea greşelilor este şi mai complicată. Nu concepem că NOI am generat războaiele care au dus la rupturi, nu ne permite orgoliul să spunem că suntem vinovaţi şi ne trezim mereu spunând că altcineva merită medalia rusinoasă a vinovăţiei.
În amor nu există alt vinovat decât ţine! Tu eşti cea /cel care a acceptat o relaţie toxică, tu eşti cel care a investit greşit în omul nepotrivit şi tot tu eşti cel care trebuie să îşi asume decizia finală a abandonării. Altfel, nu suntem altceva decât nişte slabi manageri ai propriilor noastre proiecte. Şi ce poate să doară mai tare decât propriul auditor care îţi „şopteşte” cinic :Asumă-ţi!
Şi mai este ceva, asumarea îţi da şansă unei imagini corecte, tu cu ŢINE! Cine îşi doreşte să spună că nu a greşit şi este imaculat, va avea mereu un tablou distorsionat al propriei existente. De ce aş vrea asta? De ce mi-ar plăcea să fiu mereu cel bun, cel fără de pată? N-ar fi plictisitor? Nu mai spun că este şi complet imposibil. De la iubire la prietenie sau carieră, aţi asumă erorile de parcurs mi se pare una dintre cele mai sănătoase decizii. Fă pace cu ţine atunci când greşeşti!

„Principalul duşman împotriva căruia omul trebuie să lupte este aproape întotdeauna el însuşi.” Henry de Montherlant

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.