Te însori cu mine?

Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Te însori cu mine? Luni. 20 martie. Este ziua internațională a fericirii, a căsătoriei, a poveștilor spuse, a astrologiei, a Francofoniei, a teatrului pentru copii și tineret și, dacă nu aveam motive destule să sărbătorim cu fast, este și ziua fără carne. Obosești numai gândindu-te la toate motivele pentru care trebuie să-ți  scoți de sub cămașă un zâmbet. Vorba lui Creangă ,,Nu știu alții cum sunt, dar eu…” când dau peste zilele acestea internaționale, am un aer apatic, de om urmărit de vreo bandă de scelerați care-l amenință cu moartea și-l pune să zâmbească. Este luni, însă. Vorba proverbului, ,,luni nu crește nici iarba”, darămite să fie, dintr-o dată, atât bine în viețile noastre.

Cu toate acestea, nu putem lăsa neatins subiectul căsătoriei, asupra cărora există păreri diverse și tăioase. Mulți dintre bărbați consideră căsătoria o corvoadă, pasul simplu și rapid spre nefericire, în vreme ce unele femei visează îndelung rochia de mireasă. Pentru mine, căsătoria înseamnă nunta bunicilor mei de acum 56 de ani, în costume tradiționale, cu tot satul adunat, cu ei tineri dansând în opinci, mâncând borș. 56 de ani de căsătorie astăzi ar putea părea ceva ireal și, totuși, bunicii mei au rămas împreună, de-a lungul unei vieți greu încercate de sărăcie, război, colectivizare și copii care i-au murit. Au îndurat asupriri din toate părțile, dar, de fiecare dată, înainte de a adormi, s-au sfătuit și a doua zi au luat-o de la capăt, luptând să le fie bine.

Citește și: Idei originale de cerere în căsătorie

Bineînțeles, unele lănci ale societății actuale, ar putea spune că bunicii mei sunt rămășițe ale unei lumi patriarhale și umile, dar ce te-ar putea face să te trezești, zi de zi, timp de 56 de ani, lângă același om, dacă nu iubirea? Oricine ar putea să acuze satul românesc de primitivism, de sărăcie ideatică și de îngustime atunci când vine vorba de deschidere spre lume, dar mai sunt astăzi locuri în care oamenii se știu ca într-o familie, se salută respectuos și își sprijină unul altuia poverile, precum frații. Există țărani drepți și muncitori, cu mâinile pline de șanțuri, căci sapa le-a intrat în carne, care ar putea oricând să ne ofere o lecție despre ce înseamnă a trăi și a suferi. Ei știu ce înseamnă războiul, frica, moartea și foamea, așa cum cunosc și iubirea. Ne-au crescut părinții, pe noi și ne mângâie și copiii, așa cum altcineva nu va mai fi capabil. Așa, cu mâinile lor prea crăpate.

Când aveam vreo șase ani, băiatul cu care mă jucam m-a cerut în căsătorie, iar eu am spus ,,Bine”. Mai târziu, m-am căsătorit cu prietena mea cea mai bună, căci aveam un joc în care eram o familie. Când am avut prima mea păpușă, m-am căsătorit și cu ea. După cum vezi, sunt ultimul om care ar trebui să vorbească despre statornicie, dar se spune că ,,niciodată nu este prea târziu”, mai cu seamă atunci când vrei să îndrepți lucrurile. Astfel, pentru că ONU mă încurajează teribil să sărbătoresc, iar eu sunt un cetățean simpatic și nu vreau să-mi scape nimic, o să-mi întreb iubitul dacă vrea să se însoare cu mine.

ONU, dacă mă auzi, dragule, este bine? Ești mulțumit?

Sursă foto: Yves Saint Laurent

căsătorie - infidelitate2Citeste si: Trădează-mă și spune-mi. Despre infidelitate

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.