S-a mai dus o vară. Fără EA

ea - dsc06148 f 1024x768

S-a mai dus o vară. Fără EA. Mă uit în jurul meu. Mă apropii de 40 de ani. Destulă viață, ar spune statistica care mă plasează pe la jumătatea drumului. Am trăit multe, am realizat mult, profesional mă simt un om împlinit. Sunt acolo unde mi-am propus cândva: propriul meu stăpân, făcând ceea ce îmi place, având lângă mine oameni frumoși, de la care învăț mereu.

Cu tote astea, nu sunt împlinit. Fără EA lângă mine nici nu am cum. Aici e marea problemă a vieții noastre: am fost creați jumătăți, ca să ne găsim și să refacem acel întreg. Numai că în ziua de azi femeile au luat în brațe citatul: „Nu îmi caut jumătatea, m-am născut întreagă„. Și dă-i și luptă, și dă-i și luptă.

Stai. Stop. Iar o iau pe o tentă negativă și nu aș vrea ca lumea să creadă că viața mea e un negativism total. Nu e așa. E suficient să apară ea. Să îi văd zâmbetul. Să o aud râzând. Să îi văd ochii mari, pe care ea nu vrea să îi recunoască, strălucind de fericire. Acesta e marele miracol al iubirii, al îndrăgostelii: îți anesteziază orice urmă de rău din tine. Te face să vezi și partea frumoasă a lumii. Să recunoști și să speri că poate fi și bine. Cu ea lângă tine, cu femeia ta iubită alături. Vorbeam de jumătăți mai sus. Iar din jumătatea cu care vine ea îți activezi toate simțurile.

Ochii ți se deschid pentru prima dată cu adevărat doar pentru a putea să îi vezi zâmbetul din prima dimineață ce o prinde în patul tău, zâmbet pentru care ți-ai vinde toate răsăriturile de la malul mării. Auzul vibrează la fiecare sunet al ei, la fiecare tonalitate, ca și când, după o viață întreagă, înveți și tu notele de pe portativ. Iar portativul e reprezentat de buzele ei.

Mirosul îi inhaleaza parfumul dulce ca pe o doză nesăbuită de extasy, ca și când nu-ți mai pasă dacă e un overdose sau ceva, știi oricum că fără parfumul ei intri în sevraj. Tactil…tactil ești precum copilul ce învață în fiecare zi textura lucrurilor din micul său univers. Numai că universul tău e trupul ei, iar textura pielii ei trezește în tine fiori.

De gust..ți-aș putea scrie romane întregi despre cum gustul buzelor ei ți se lipește de suflet, în minte și odată ce le-ai încercat pentru prima dată, ajungi să nu îți mai dorești altceva. Sau te-aș putea duce într-un univers periculos de tentant..unde ajungi să îi dai cafelei tale gustul ei de migdale. Da știi ceva? Nu te duc nicăieri, căci este povestea mea.

Stai..unde rămăsesem? A..da. Mă duc spre 40 de ani. Am trecut prin atâtea povești de viață și cu toate astea, crezul pe care nu-l voi abandona niciodată este că m-am născut să te iubesc pe tine, FEMEIE ! Cum nu a făcut-o nimeni pănă acum, cum nu o să mai facă altul vreodată. Iar asta nu e o poveste tristă. Din contră. E culoare. E magie. E iubire.

Pentru că tu ești povestea mea în culori. Una căpoasă. Enervantă uneori. Atât de caldă și de dulce alteori. Cea mai importantă dovadă că, în vremuri imemoriale, Dumnezeu chiar a creat Raiul. Și te-a lăsat pe tine aici, martoră e existenței lui.

ea - FEMEIE 768x432 150x150Citeste si: FEMEIE, ești nebună, dă-te jos din turn ! 

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.