Nu înţeleg femeile care îşi abandonează copiii!

abandonează copiii - 100 CROP

Nu înţeleg femeile care îşi abandonează copiii! Am avut ocazia, dacă pot să îi spun aşa, să ajung în viaţa asta într-un centru pentru copii părăsiţi. Am intrat, un hol îngust şi cam întunecos mă invită să fac pasul în interior. A fost una dintre cele mai dureroase filmări din viaţa mea. Brusc, se aprinde lumina şi apare un card de copii. O fetiţă de vreo 13 ani mă ia de mâna. E firavă, are ochii verzi şi o cochetareala, specifică vârstei. M-a luat de mâna strâns, cât să simt că-i bătea inimioară de dor să spună cuiva : mama!

Am stat printre ei preţ de două ore. Am ras şi am plâns pe interior să văd atâtea destine lovite de decizia abandonarii. Ştiţi cum se simte un copil abandonat? E flămând de iubire, disperat după afecţiune şi mereu cu tine de mâna. Oriunde am mers, ea m-a ţinut de mâna. Îi transpirase mânuţa, dar nu îmi dădea drumul. Mi-am jurat că nu o să revin, deşi când îi dădeam din trusa mea de farduri un ruj cadou, tare mi-ar fi plăcut să fac parte din viaţa ei. Nu o puteam lua acasă, iar ea asta ar fi meritat!

Incep prin a spune că nu vreau să judec. Nu vreau, dar să mor că nu-nţeleg. Şi când eu nu înţeleg, stau şi cuget! Nu înţeleg femeile care îşi abandonează puii!  Am fost plecați două zile fără copil. După ce nu l-am văzut pe Idris două zile, mă mânca pielea de dor. Am pupat ursuleţul de la el, de zici că plecasem de -o lună. Nu trecea nici cu plajă, nici cu îngheţată, nici cu mojito! Nimic din ce e omenesc, nu mi-e străin, ştiţi vorba aia…

abandonează copiii - drag   mam   150x150Citeste si: Buna, draga mamă. Ce mai faci? Nici eu nu sunt bine
Şi pentru că nu trecea, îmi treceau prin cap numai gânduri şi scenarii aiurea. Dacă i se întâmplă ceva vreodată? Pfff, na-ţi-o p-asta! Să te ferească Dumnezeu să simţi cum simte o inima de mama. N-am crezut până când n-am simţit! Ţi se rupe interiorul doar la gândul că undeva, cumva, cândva, i s-ar putea întâmplă ceva. Practic, mori încet şi sigur!

Pornind de la asta şi asociind cu fericirea când l-am văzut, pupat, mirosit şi îmbrăţişat, m-am întrebat: cum să renunţi la fericirea asta? Nu mă înţelegeţi greşit, am empatie pentru fiecare femeie care a trecut prin asta, dintr-un motiv sau altul, sub o firma sau alta. Dar tot nu pot, nu ştiu şi nu simt să înţeleg …abandonarea. Nu vreau să intru în statistici dar auzeam zilele trecut ceva despre numărul avorturilor la tinere şi numărul femeilor care fac copii dar îi lasă în maternitate ( în cel mai fericit caz!).

Maternitatea este starea care se presupune că te schimbă pe interiror în mod semnificativ. Şi atunci, dacă tu nu simţi pe interior nimic când îl dai, îl laşi, îl părăseşti, ce spune asta despre tine? Sper că măcar o celulă din sângele tău …îi simte lipsa. Spune-mi că e aşa şi ai o şansă …să te întorci la el!

Foto: Cezar Firicel

abandonează copiii - Pantofi Abastri 150x150Citeste si : Da-mi, Doamne, o Doamna cu Pantofi Albastri!

Ai si tu un sfat pentru cresterea copilului? Trimite-l la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE: Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.