Povestea lui Mihnea

Mihnea - 12747916 976852059057468 1783233917626176818 o 1 1024x768

Povestea lui Mihnea. Mihnea a fost. Nu mai este. A fost un copil dorit și așteptat și iubit de o familie pentru care a fost totul. Și care ar fi dat și a dat totul ca să îi fie bine. Povestea lui Mihnea nu vine ca un rechizitoriu, ci doar ca să nască niște întrebări și eventual să aducă niște răspunsuri: de ce se mai poate întâmpla așa ceva în aceste timpuri și cine plătește pentru povestea tristă a lui Mihnea?

Redăm integral scrisoarea primită pe mail de la mama lui Mihnea, menționând că responsabilitatea informațiilor și a acuzelor menționate îi aparțin în totalitate:

”Stimați cititori, dragi români,

19 octombrie 2008 trebuia să fie cea mai fericită zi din viață mea, atunci când l-am adus pe lume pe Mihnea- Cristian, primul meu copil. Evenimentul s-a produs la Spitalul Elias din Capitală. Așteptam un copil la termen, perfect sănătos, rodul unei sarcini fără nicio problemă. Scenariul unei nașteri normale a fost însă transformat în coșmarul vieții mele, de către Doctorul Daniel Tutunaru. Cu toate că era de gardă în acea zi, nu a venit pe secție decât o data, dimineața. Travaliul a debutat la ora 5 a.m, când mi s-a rupt apa, la 6 eram la spital și a durat până la ora 18.10, când am fost urcată pe masa de nașteri naturale. La acea oră nu aveam dilatația completă, însă moașa care mă supraveghease ieșea din tură și trebuia să-și ia “dreptul” înainte de plecare. În absența doctorului, m-a urcat pe masă și 5 persoane solide au început să săra pe burta mea că să forțeze expulzia, până mi-au rupt 2 coaste pe partea stânga. Aveam simultan 3 tipuri de durere: a coastelor rupte, a contracțiilor și a încercărilor de expulzie… După 20 de minute de astfel de chinuri a apărut și Tutunaru, care s-a alăturat celor 5 în procesul de strivit pe burtă.

Mihnea - 11144413 993260584083282 6110990034872085514 o 1024x576

Rezultatul a fost că masa de nașteri s-a descentrat efectiv ca urmare a forțărilor mele, iar doctoral a întrerupt procesul nașterii că să fixeze la loc dispozitivul.
După 50 de minute de groază, chinuri și durere, s-a născut copilul… nu respira, nu mișca, avea burtică umflată și era alb… Scor Apgar 0. Practic, se născuse mort. A fost resuscitat 20 de minute, împotriva protocolului medical, până și-a recăpătat o boare de respirație. Acela a fost momentul când Mihnea a fost “condamnat la… viata”. Neonatoloaga care a făcut acest lucru știa că va fi “o legumă toată viata”- așa cum mi-a aruncat în față Șefa secției, Simona Constantinescu și că-l voi “duce în cârcă”.
A urmat o perioadă terifiantă: 1 luna de internare, copilul intubat și cateterizat, cu gavaj. Era în comă.

Primul ochi l-a deschis după 5 zile, iar pe al doilea după 9…

Ce credeți că era în sufletul meu de mamă, să nu-i pot vedea ochișorii puiului meu?
Niciun doctor nu ne vorbea despre starea și diagnosticul lui Mihnea, dimpotrivă- când ne vedeau pe la uși că așteptăm un cuvânt din partea lor, se ascundeau sau dispăreau efectiv… Într-un final, după investigații făcute pe cont propriu, cu costuri suportate exculsiv de către noi, s-au stabilit diagnosticele copilului: Paralizie Cerebrală, Tetrapareză Spastica, Epilepsie, Cecitate la ambii ochi, constipație cronică. Mihnea nu a scos un sunet, a trăit în întuneric, fără să poată mesteca și înghiți, a făcut o scolioză pronunțată care-i comprima un plămân…

Citește și: De ce NU vreau să mai calc într-un SPITAL!

Ce s-a întâmplat de fapt: în timpul pretravaliului, copilul intrase în suferința fetala gravă. Din cauza manevrelor de forțare a expulziei, s-a sugrumat cu cordonul ombilical și a suferit o hipoxie mai lungă de 30 de minute. Ca urmare, creierul lui s-a topit efectiv, conform spuselor celor care au studiat RMN-ul. Doctorii respectivi au spus că n-au întâlnit o asemenea afecțiune decât în manualele de specialitate.
La un moment dat, între soțul meu și Tutunaru a avut loc o discuție înregistrată, în care doctorul recunoaște că trebuia să-mi facă cezariană, însă invocă faptul că șeful de secție, Radu Vladareanu nu i-a dat aprobare pentru asta.

Am început să studiez actele medicale de la naștere, manuale de obstetrică- ginecologie și neurologie pediatrică. Așa am descoperit… INDICAȚIA DE CEZARIANA… Pe una dintre monitorizările din dimineață nașterii, bătăile cordului fetal erau sub 100/ minut, ceea ce, conform oricărui protocol medical din lumea asta, reprezintă indicație de cezariană, copilul intrând în suferința fetala gravă.
Astfel descoperit cauza problemei, am depus, în aprilie 2009, plângere penală împotriva doctorului Tutunaru și a echipei de la Elias. La dosar sunt toate probele care demostreaza culpa medicală, rapoarte medico-legale care confirmă că o simplă cezariană l-ar fi salvat pe Mihnea. Însă dosarul nostru a zăcut la propriu prin dulapurile Secției 2 de Poliție. Apoi a ajuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, unde mai mulți procurori au jonglat cu el, aruncându-l de la unul la altul. În sfârșit, în 2015, suferința nostră a intrat pe mână unei singure procuroare.

De atunci și până în prezent s-a lucrat foarte puțin la acest dosar, iar lucrurile se tergiversează la infinit. Văzând că se aproprie termenul de prescripție pentru faptele reclamate în plângerea penală, am făcut sesizări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, la Consiliul Suprem al Magistraturii, la Curtea de Apel, la Parchetul General… toate aceste foruri aruncându-ne doar praf în ochi. Din punctul lor de vedere, durată excesiva a procedurilor într-un caz de malpraxis nu reprezintă o problemă și o prioritate pentru procurori.

Au trecut aproape 9 ani de la depunerea plângerii penale. Avem toate datele în dosar care demonstreaza că a fost comis un grav malpraxis. Teoretic și practic există toate motivele pentru care Dr. Tutunaru să fie trimis în judecată. Și cu toate acestea, el își vede liniștit de viața lui, își desfășoară în continuare activitatea nederanjat de drama pe care a produs-o și mai mult, ne râde în nas, susținând că el n-a comis nicio faptă.

Anul trecut, pe 28 iunie, Mihnea a pierdut luptă cu viața, după o suferința cruntă de 7 ani și 8 luni. Dincolo de chin, de lacrimi, de suflete sfâșiate, luptăm. Luptăm în primul rând cu sistemul medical din România, apoi cu sistemul juridic, ca într-un final să putem să ne aflăm DREPTATEA. În țara noastră, lupta pentru adevăr, corectitudine și normalitate presupune un infinit drum… și un război continuu nervilor. In afara de Dumnezeu, am făcut demersuri la toate forurile legale pentru soluționarea acestui dosar. . Se pare, însă, că Justiția română se vrea mai presus chiar decât divinitate…
În numele lui Mihnea- Cristian, a suferinței și a vieții lui furate, am jurat că voi lupta pentru stabilirea adevărului și a condamnării vinovaților. Și-mi voi urma cauza, cu orice sacrificiu.
Voi ce ați face în locul meu?

Cu respect,
O mama luptătoare…”

Mihnea - diana 150x150Citește și: ”Diana-mania” la 20 de ani de la moartea prințesei inimilor, Lady Di

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.