DIAMANTELE nu strălucesc ca o RAZĂ de lumină DUMNEZEIASCĂ

lumină DUMNEZEIASCĂ2

lumină dumnezeiascĂ - f9e1b628 d44d 40a6 9764 24f4bb51196eText de Elena Pomană

DIAMANTELE  nu strălucesc ca o RAZĂ de lumină DUMNEZEIASCĂ. Mănăstirea Prislop. Părintele Arsenie Boca. Sfânt. Minune. Fericire. Îndemn. Credință. Iubire. Am ajuns într-o zi de ianuarie. Era frig, nori și un ger de „crăpau pietrele”. Mi-am dorit mult să trăiesc bucuria aia care îți face inima să tremure de emoție.  Mănăstirea Prislop, 13 km luminați!  Din vremea aia mohorâtă, ziua noastră s-a transformat în lumină. A ieșit un soare orbitor, care ne încălzea și mâinile…și inima!

Am ajuns la poarta mănăstirii, dar, ce să vezi, porțile erau închise. Atunci m-a incercat un sentiment de tristețe, să mă deplasez pe o distanță mare îmi era imposibil. Știam că Părintele Arsenie Boca aude rugăciunile, dorințele și sufletul! Era o zi de iarnă, se întuneca mai devreme. Era ora 16 și asta însemna deja că soarele pleca să se odihnească. Mai erau 2-3 oameni veniți să aprindă o lumânare și o măicuță undeva în depărtare. În rest era liniște. Și ce liniște…Tot locul, de jur împrejur însemna magie, credință, iubire și liniște.

Bisericuța din lemn este toată un miracol în sine. E micuță, are o arhitectură deosebită dar atât de simplă și de frumoasă. Mi-am dorit să primesc binecuvântarea, dar mă rugam în taină. Îmi părea atat de rău că n-am reușit sa ajung dincolo de porți, încât lacrimile curgeau pe obrajii și nu se mai opreau. Au trecut 15 minute.

Ce să vezi, printr-o minune, porțile s-au deschis , ca după sfertul academic. Mama mea a urcat la mormântul lui Arsenie Boca, iar pe drumul întoarcerii s-a întâlnit cu un preot și o măicuță. Ce am învățat? Am învățat că părintele Arsenie Boca aude rugile sufletului. El lucrează prin oameni cu credință. Preotul mi-a dat binecuvântarea, fără să știe o clipă că era exact ce așteptam. În tot acest timp, măicuța cu ochi blajini povestea despre minunile săvârșite, minuni care iți pătrund în suflet. Pentru ele nu există altă răsplată, poți să spui doar: Mulțumesc!

Era un peisaj de iarnă-  vântul adia, gheața strălucea pe alocuri, dar eu nu mai simțeam frigul. Atunci era doar căldură iubire și liniște. Timpul parca stătea în loc iar locul te face să te rogi neîncetat, să nădăjdui, să ierți, să  iubești și să fii smerit.

Și acum îmi sună în minte : ”Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El. Nu ştiţi că dacă veţi crede 99% şi vă veţi îndoi doar 1%, acel procent valorează cât toate cele 99?”

Rugăciunea mea de la poartă și-a gasit răspunsul a doua zi. Pașii mei au fost îndrumați de sus…spre oameni cu har, viață, bucurie și credință!

foto: voceatransilvaniei.ro

lumină dumnezeiascĂ - lumin   DUMNEZEIASC  1

 

 

Citește si: Dimineața la METROU. Ridică-ți OCHII!

 

 

Ai si tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Il facem vedetă în comunitatea femeilor Perfect Imperfecte. Trimite-l la mine: emmazeicescu@gmail.com

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.