Mai avem onoare?

onoare - honor 1110 624 1024x576
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Articol scris de Ionuț Iancu. Mai avem onoare? Astăzi, aș fi putut scrie despre orice. Despre iubire sau poate despre dependență. Poate despre drumul prin Iad, la capătul căruia te așteaptă îmbrățișarea, sărutul și mângâierea izbânzii, dar așa nu am mai vorbi despre Purgatoriul ca un fel de pat procustian al neîmplinirilor, ci despre cea mai râvnită cădere în gol, sub tălpile care te-ar putea strivi, dar, paradoxal, te înalță dincolo de tine.

În schimb, ca într-un joc dur, mi-a fost lansată o provocare: „Ai putea să scrii despre onoare”. Zis și făcut! M-am uitat în jur și am realizat că, în întreg zgomotul care ne înconjoară, onoarea este principalul subiect al zilei. Breaking news-ul fiecărei ore.

Se spune că, la facerea lumii, Dumnezeu i-a dat omului talanții trebuincioși, l-a făcut stăpân peste toate cele care erau și aveau să fie, sădindu-i, în suflet și în minte, sentimentul onoarei. Pierzându-și prin păcatul răzvrătirii locul în Rai, omului nu i-a fost luată însă și onoarea. Dimpotrivă, i-a fost garantată în fața întregului Univers, așa cum se cuvenea pentru creația neprețuită a Divinității.

Citește și: POVESTEA TRAGICA A VIETII LUI KEANU REEVES! O lectie de urmat pentru noi toti!

Vremurile au trecut. Lumile trec asurzitor și se tot schimbă. Ce mai este astăzi onoarea? Unde o regăsim? Cel mai adesea ne oprim la ea în Dex, acolo unde are diverse înțelesuri: integritate morală, corectitudine, demnitate, cinste, reputație, prestigiu sau faimă. Acolo, este în siguranță. Onoarea protejată peste veacuri de coperțile prăfuite ale Bibliei oricărei limbi. Într-o lume normală, onoarea ar trebui să nu fie doar un simplu concept, ci stâlpul de care ne sprijinim.

Dincolo de coperțile Dex-ului, mai avem onoare? Se pare că am amanetat-o pe un pachet de țigări proaste și o sticlă de votcă ieftină și puturoasă. Suntem înconjurați de oameni pentru care onoarea este un cuvânt străin, un sentiment păgubitor sau o apologie adusă unor lumi demult apuse.

Parcă îi și văd pe toți întrebându-mă, cu ochii aproape plini de silă: „Ce poți cumpăra cu onoarea  în ziua de azi, Iancule?” Noi, umilii, cei cu onoare, ne-am uita triști și stingheri, strigând ca pentru sine și pentru Dumnezeu, singurul care poate ne mai ascultă: Onoarea mea nu este de vânzare!

Nu trăim vremuri bune. Nici viitorul nu ne promite o viață onorabilă. Ne înecăm în propria nostră furie și frustrare. De la Iuda încoace, ne vindem onoarea pe săruturi perverse. Ne strângem sufletele dragi în brațe și le tranzacționăm primului demon care ne oferă ceva, oricât, pentru ele. Acestea sunt momentele când realizăm cât de mult ar putea fi schimbate lucrurile cu un pic de onoare.

Ne-am putea uita astfel cu mai mult curaj în ochii celorlalți. Am putea încerca să schimbăm lumea în care trăim. Am putea să le cerem socoteală celor care ne fură viitorul noaptea ca hoții. Cum să facem asta când, de exemplu, noi folosim lifturile destinate persoanelor cu dizabilități pentru a nu mai urca treptele de la metrou. Îi lăsăm în urmă pe cei care sunt îndreptățiți să le folosească, închizându-le orice poartă de acces spre o lume cinstită.

Este imaginea atât de tristă, dar de netăgăduit a unei Românii în scaunul cu rotile, anchilozată tocmai de fii ei, ținută departe de vindecare. Și de care toți ne plângem și facem mai nimic pentru a o salva.

Sursă foto: theaterchurch.com

onoare - 16122503 1627259850914698 4707103471436824576 n 1 150x150Citeste si: Înțeleptul face un pas în spate, prostul aruncă cu noroi. 

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.