O iubesc, fir-ar a dracu’! O iubesc ca un BOU

Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Text de Raluca Anghel

“- O iubesc, fir-ar a dracu’! O iubesc ca un bou și dacă mă întrebi de ce, dracu’ să mă ia că nici n-am pupat-o”. Mi se înmoaie genunchii numai dacă se apropie să-mi șoptească ceva sau dacă-mi face cu ochiu’, zici că nici n-am avut țâșpe femei la viața mea și 2 divorțuri… Mă duc să cumpăr pâine de câte ori o văd online pe whatsapp, știi câtă pâine am în casă?

– Bă, da’ nevastă-ta?

– Nevastă-mea, ce? De ce crezi că am atâta pâine-n casa? Nu știe. Și nevastă-mea, ce  să-ți zic, s-a îngrășat, nici nu mai știu cum arată, ultima dată când am văzut-o goală, era silfidă ca d-aia am luat-o. Auzi, uită-te și la asta. Băăăă, ce fund! Ce faci, pisi? Liberă diseara? Pisi scanează: Iphone, pulover Ralph Lauren, cocktail Sex On The Beach. Dă galeș din gene: Da!

– Bă, tu n-o iubești nici p-aia, nici pe nevastă-ta!

A fost odată ca niciodată un prinț pe cal alb, care tropa-tropa, tropa-tropa, împins de tac’su si de privirile critice ale urbei guvernate, se duce el la pețit una bucată prințesă. Drumul fiind lung și anevoios, prințul nostru neexperimentat în ale seducției valuri, se gândește cum își va cuceri el ursita.

Ca de țucat, el nu știe să țuce, că de sărutat, a mai vazut el ceva pe la păsări de-și hrănesc puii. O fi la fel, toată treaba e-n hrănit. Să-și cumpere niște pufuleți, iar de altele, mai vazuse el prin FHM-urile lu’ tac’su dar iar, parca îl cam ia cu frison gândul că l-o leșina de la jumătate în jos la prima atingere.

Așa că prințul nostru, ușor debusolat, vede o zâna de noapte mergând agale pe marginea drumului și făcându-i semn de “Ia-mă, nene!”, vădită solicitare de ajutor. Briză ușoară dar rece, fata cam dezgolită și singură în pădurea sălbatică, prințul mărinimos îi oferă un loc mai aproape de coadă, a calului, mă refer! Fata surprinsă de calul putere, îi cere o tură!

Așadar, fac schimb de locuri, prințul îngăduitor oferindu-i un loc mai aproape de coadă, a prințului, mă refer. Și uite-așa prințul nostru simte o ușoară încălzire și o gașcă de furnicături într-un loc umbros, ascuns de ochii lumii. L-ar numi sentiment dar e inexplicabil cum la anatomie a învățat că inima bate în piept…

Ajunși înapoi în cătun, zâna salvată din sălabăticie e coborâtă de pe armăsari, servită cu un ajutor social și lăsată în siguranță în sânul societății, familie de bărbați primitori.Drumul lung, anevoios și plin de astfel de încercări, îl maturizează brusc. Cazurile sociale triste de zâne rătăcite, abandonate prin pustietăți, prințul impresionat și din ce în ce mai milostiv și mai dornic să le salveze. Momente dramatice care îl marchează fizic și-l maturizează brusc, copilarie pierdută care îl transformă din băiatul inocent plecat de acasă în pețirea jumătății, în salvatorul zânelor, un tip vânat de cadâne de noapte cu mreje târzii, un tip adevărat! Pardon, bărbat adevărat!

Ajuns la destinație, prințul nostru își vede ursita! Nu e rea și drum lung și-anevoios, anii au trecut. Ar fi bine să se așeze și el la casa lui pentru că, privirile critice ale lu’ tac’su, ale urbei.. Așadar, câteva palpitații în ambele inimi și punct ochit, punct lovit, la altar. Și-au trait fericiți până la adânci bătrâneți. El, soția și zânele pădurilor.. pardon, și afacerile lui forestiere din ce în ce mai solicitante..

M-a intrebat cineva odată: “Ce ai alege, ca soțul tău să facă sex cu alta și să se gândească la tine, sau să facă sex cu tine și să se gândească la alta?” M-a blocat posibilitatea de a alege și totuși din lipsa opțiunilor.De ce sex și nu dragoste, de ce doar două opțiuni și alea parazitate? Paradox cumplit printr-o gândire masochista: oameni singuri care-și trăiesc iluzia fericirii provocându-și si contemplându-și nefericirea.

Ai simțit vreodată dependența creată de extazul clubului, muzicii, dansului, privirilor care confirmă că abonamentul la sală și ceaiul verde nu-s degeaba, ca apoi să te trezești într-un frig care-ți sape pieptul, într-o singurătate care îngheață și te trezește? Și iei o țigară, tragi adânc, te uiți în jur:  verdict lipsit de culoare și sens!

Îl suni pe prostu’ de Gică, așa vă alintați voi: “Ce faci, fă? Mahmur?.. Hai la cafea!” și fugi de tine, o iei de la capăt! Mondeni singuri, petrecăreți, pierduți în iluzia fericirii, care pariază totul pe sindromul veșnicului prim sărut,  pe un maldăr de aventuri ieftine, pe o turma de cunostinte reci, pierduți în iluzia importanței date de strângeri de mana lingusitore, la pachet cu nopți îmbibate în alcool.

Și uite-așa înveți despre Raiul și Iadul de dincolo, și uite-așa îți construiești Raiul sau Iadul de-aici. Și uite-așa te trezești Singur, pentru că uiți să iubești. Și uite-așa te trezești la altar spunând “Da!” pentru că ți-a venit vremea, pentru că presiunea socială-ți setează ceasul independent de doctrinele sentimentale induse prin tot felul de basme, și pentru că așa e “normal”.

Nu pentru că alegi, nici pentru că iubești, ci pentru că-ți impui să alegi și vrei să iubești, dar nu știi ce și nici cum. Iar mai apoi, tot presiunea socială garnisită cu ceva singurătate în doi, cea mai tristă formă de singurătate, îți spune ca e OK să cauți, să înșeli, că doar nu asta fac toți? Din egoism nu-i dai celuilalt drumul până nu găsești, din lașitate poate nici chiar după. Iar celălalt află.. și dacă iartă, nu uită ci hrănește sămânța nefericirii, și dacă nu iartă, divorțezi! Și te uiți în oglindă: Singur, la începutul aceluiași drum de unde ai plecat. N-ai știut să păstrezi și repeți totul pentru că n-ai învățat nimic!

Văd un maldăr de articole despre ce să aleagă el, ce să aleagă ea, ce are nevoie el, ce are nevoie ea.Toți avem nevoie de același lucru, de completare: de o strângere de mână când ne simțim singuri, de o îmbrățișare când suntem speriați, de o privire admirativă care să complimenteze, de cineva care să preia necondiționat din durere și greutate când clacăm. Fiecare femeie are nevoie de un “Ești frumoasă!” când e chinuită de cearcăne, oboseală, de sarcina copilului dăruit ție, sau pur și simplu de o floare din senin. Are nevoie de un “Te simt atât de al meu!” apărut pe telefon în mijlocul ședinței, de un “Noapte bună” într-o îmbrățișare caldă, care să faca mai mult decât orice noapte de amor ghebos sau de un “Bună dimineața!” și un sărut..

Alege-l pe cel care te alege independent de bani, constrangeri sociale, ticăiala ceasului biologic, iubește-l pe cel care dupa primele intalniri încă te-așteaptă să decizi, care transformă “Nu!” în “Da!”, cel care după prima noapte împreună te trezește cu o floare și mic dejun. Alege-l pe cel care și după 5 ani împreună conduce cu o mână oricât de complicat, pentru că mâna cealaltă e ocupată cu mâna ta. Alege- l pe cel care după ce te obține, știe să te păstreze! Iar la rândul tău, oricât de atrăgător e banul vecin, oricât de pompat e bicepsul vecin, nu uiți de ce l-ai ales pe el.

  Pentru că altfel, fie într-unul sau în doi, nu poți fi decât Singur!

 

foto: befrassy.net

o iubesc - O iubescCiteste si: Ce mai înseamnă pentru TOTDEAUNA?

Ai si tu un text pe care vrei sa-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE – Perfect Imperfect 

 

 

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.