Acum 8 ani plecam la gară…

Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Text de:  Ramona Litza Acum 8 ani plecam la gară…Acum 8 ani cu paşi grăbiţi, mă îndreptăm spre gara dintr-un mic oraş cu emoţii în suflet,un rucsac în spate şi vise ce vroiam să le văd cum se împlinesc pe rând, aveam multe la număr. În momentul în care am auzit primul scârţâit al roţilor pe şină am ştiut că urma să înceapă aventura vieţii mele. Un oraş imens mă aștepta, locul unde mii de oameni vin an de an să îşi găsească rostul.

Şi da ..am început cu credinţă şi bunăvoinţă viaţa de student, un capitol destul de important din viaţa mea, ce avea să îmi scoată în cale zeci de caractere ambalate frumos iniţial, totul lapte şi miere. Rând pe rând,  fiecare imagine din viaţa de student creionată în sufleţelul meu avea să capete o altă conotaţie.

Oamenii…şi bănuiesc că ştiţi fiecare în câte categorii se împart, prin simpla prezenţă, o vorbă spusă poate fără sau cu mult rost, au contribuit la ceea ce sunt astăzi. De la fiecare am încercat să iau ce a fost bun, şi în fiecare simt că am lăsat o mică părticică din visul meu iniţial.

3 ani de facultate într-un domeniu pe care mi-l doream şi mă visam ca fiind o părticică ruptă şi nedescoperită încă, au trecut într-o clipită, dar mi-au adus cu ei o prietenie frumoasă ce există şi astăzi. Uneori totul arată în fiecare zi taman pe invers – restanțe, chirii, cerinţe peste cerinţe, căutarea unui loc de muncă, zeci de interviuri unde toată lumea se aştepta să fii doxă de experienţă la doar 18 ani, oameni care zâmbeau frumos în faţă şi în spate deja uitau să mai fie oameni.

Dar în toată aventura asta îmi amintesc şi acum prima practică într-o redacţie adevărată(nu ce improvizăm eu acasă),prima preselecţie sau casting pentru a intra într-o echipa de televiziune, primul reportaj făcut pe teren, atmosfera din timpul unui live, forfota din redacţie, primul om de televiziune pe care îl admiram din faţa televizorului şi acum aveam ocazia să îl văd live la pupitru.

Nu am cum să îl uit pe marele maestru Sergiu Nicolăescu pentru amabilitatea şi profesionalismul cu care mereu mă întâmpina atunci când drumurile ni se întâlneau. Atât de mulţi oameni puri şi talentaţi pe acest pământ pe care nu ştim să îi apreciem atunci când îi avem aproape.

Dar pentru mine totul părea atât de simplu ,atât de perfect. Ea era acolo( te ştii tu cine ) parte din poveste, din decor, bine pusă în lumina….şi avea un cuvânt de spus. Am admirat-o, am urmărit-o mi-am dorit să vorbesc cu ea, să învăţ de la ea, fără a mă gândi că peste ani o  voi reîntâlni. Zi de zi, într-un colţ în sufletul meu s-a păstrat vie pasiunea mea pentru această meserie pe care eu o vedeam … perfectă.
Căile noastre în viaţă sunt dificile, necunoscute, întortocheate, însă mereu duc acolo, acolo unde îţi este sufletul. În sufletul meu niciodată nu s-a stins flacăra jurnalistică, ideea de a cocheta cu tot ce înseamnă presă. Un peştişor pe uscat exact aşa eram în lumea mea de atunci. Nu îmi găseam locul, drumul, idealul, până am înţeles că trebuie să îi dau timpului şi mai mult timp, că totul are un scop și un sens.

Astăzi am revenit în visul meu de acum 8 ani, şi nu vreau să mai ies din el, pentru că am noi speranţe, oameni ce i-am dorit în viaţă mea şi şansa unui nou început. Da, astăzi în ciuda la tot ce s-a întâmplat în această călătorie a mea sunt un om fericit , sunt stăpână pe domeniul de activitate şi dornică să continui.

Orice sfârşit e un nou început, dacă vrei să vezi luminiţa de la capătul tunelului şi ea există este acolo, aşteaptă doar să îţi ridici ochii către ea. Astăzi mă bucur de prietenia câştigată ,de nopţile nedormite pentru minunatele restanțe, de pierderile suferite mă bucur că pot să o iau de la capăt şi o am pe ea modelul meu alături şi încă o mai urmăresc, pentru că ea e Perfect Imperfectă, exact ca mine, că tine, ca noi. Suntem oameni şi e normal să greşim, să cădem, să plângem, să ne enervăm. Suntem perfecţi, cu imperfecţiunile noastre. Suntem noi şi punct! Sunt Ramona Litza şi sunt Perfect Imperfectă!

Foto: wallhd4.com

plecam la gară - gravidaCiteste si: Avortul – decizie personală sau politică de STAT?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.