PRIZONIERI în propriul nostru IAD

propriul nostru IAD - mugur varzariu talking hands 194967300 1024x683
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

propriul nostru IAD - 11903803 10207778919699687 4851904417865124386 n 1 150x150Text de Ionuț Iancu

PRIZONIERI în propriul nostru IAD. E greu de spus ce te mai poate face să rămâi în această țară. De ce nu o iei la fugă fix acum, în aceste momente în care eu îți scriu acest text. poate că ești un pic masochist și îți place acest joc în care ți se testează rezistență la mizerii, la umiliri, la bătăi de joc.

A mai rămas ceva din țara asta în care să credem? Eu zic că NU. Sistemul sanitar este corupt până în măduva sa, am ajuns să vedem cum bolnavii de cancer sunt umiliți și dați morții, în timp ce vedetele de plastic ale țării se tunează pe banii publici. Traficăm dreptul la viață și la moarte în funcție de șpagă. Ajungem hrana viermilor acolo unde ar trebui să primim sănătate, primim moarte în loc de viață de la cei ce au jurat că vor face totul să ne salveze.

Sistemul de educație este în faliment total, nu mai produce decât șomeri și infractori pe bandă rulantă. Și pe lângă asta oferă ca modele cadre didactice care își bat elevii și îi traumatizează. Sistemul politic este aproape total infestat, vedem cum alegem un număr de oameni în funcții și în câțiva ani toți aceștia ajung fie la pușcărie direct, fie înc sunt prin tribunale încerc să își dovedească nevinovăția. Ne traficăm viitorul fără să ne pară rău. Suntem interlopi cu propria viață. Asta în cazul în care nu pun mânape noi alți interlopi și ne transformă în sclavi ai secolului 21.

De credință ne batem joc. O traficăm și pe ea pe un trafalet, scuipăm bisericile, îl huiduim pe Hristos, pentru că nu îl mai considerăm a fi parte din viața noastră. Mii de pustnici, de oameni cu har și credință se roagă pentru noi, în timp ce noi ne închinăm unui demon mai mare ca noi. Iar apoi, la momente de cumpănă, ridicăm ochii căte cer și strigăm către Dumnezeu: „De ce?„

Nici noi nu mai avem răbdare unii cu alții. Ne batem în trafic, ne ucidem aproapele pentru un pumn de bani, ne traficăm copiii, ne vindem organele, sufletele, viețile. România seamănă tot mai mult cu un iad. Un iad pe care nu ni l-a impus cineva, ni-l construim noi singuri. Care mai este oare ieșirea din această situație? Unde este acea speranță, a murit și ea? Și dacă da, cu noi ce se întâmplă pe mai departe?

Ce facem noi cu această Românie? Mai există ea sau noi, de fapt, suntem apatrizi?

propriul nostru IAD - 64960ca252d18450320a2d08a318daa8 1 150x150

 

 

Citeste si: Ce ești tu, FEMEIE, și ce faci în LUMEA asta?

 

 

Ai si tu un text pe care vrei sa il faci cunoscut? Îl facem vedetă în comunitatea femeilor Perfect Imperfecte. Trimite-l la mine: emmazeicescu@gmail.com

foto: Mugur Vărzariu 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.