Rămâi gol spre redescoperire, iar eu izolată în dezordine

rămâi gol - image6

Text Loredana Negrilă. Rămâi gol spre redescoperire, iar eu izolată în dezordine. Se învârteau cuvintele, aerul se topise și curgea printre noi împiedicându-ne să auzim sunetele, iar din spatele cortinei de franjuri ne pricepeam unii pe alții mai aproape. Azi îmi ești continent minuscul, mă plimb pe pielea ta explorându-te până la ultima părere de rău și mai apoi te înghit, te răsuflu, te tac, fac o sferă din tine. Ți-ai dormit dimineața cu soare, ai mers cu spatele înspre aseară, un aseară cu canapele galbene unde ai regăsit dansul amintirilor.

Mergi mai departe, spre alaltăieri, apoi spre miercuri despletit cu nebunie de noapte. Marți, luni, duminică. Oamenii în roșu trec spre mâinele lor, tu spre săptămâna trecută, iunie ravășit, nedumerit, apoi mai, aprilie, martie. Mă regăsești. Deznădejde, pace, renaștere. Afișezi o rezervă pe care nimeni nu îndrăznește să o contrazică sau să o deranjeze în vreun fel. Februarie gol, ianuarie într-un fel și el, doar dacă ți-ai putea aminti. Plouă în mare. Dintre o Piña Colada și un Sex on the Beach alegi până la urmă, culoarea. Oranj. Și iar dispare galbenul și vin alte grupuri în roșu, socializează în jurul tău, tu doar uiți să duci țigara la gură.

Faci cercuri de foc în jurul capetelor care mereu se îndreaptă spre altceva, gestul cu țigara pe conturul cotului, sprijinit de masă. Scuturi scrumul, dai capul pe spate și zâmbești prelatei de Deasupra. Decembrie până la Cer, noiembrie carusel, octombrie explozie, septembrie acasă. Roșu aprins, a început din nou să plouă, stai sub copertină și îți lași la vale coatele biciuite de stropi. August în straturi de dulce și acru, iulie mândru, iunie cu emoții. Dincolo de acoperișul lung, marea.

Citeste si: Să ne închipuim că am fost cu adevărat

Parcă n-o mai știi, ieri îti era mângâiere pe glezne, azi s-a întunecat. Ți-e frig, te ghemuiești în prosop, plouă din ce în ce mai tare, e furtună. Iulie cu furtună, cu tălpi murdare pe cearșafuri imaculate, ți-e frig iarăși. Un alt iulie îți apare în calea spre care mergi cu spatele spre o altă vară, când chiar simțeai că poți respira mereu în același ritm. Ți-a rămas obiceiul de a-ți potrivi pasul după cel care merge lângă umărul tău, n-ai scăpat încă de mica furie atunci când el accelerează sau încetinește, iar tu trebuie să schimbi repede ritmul. Te gândești la mers, dar tremuri în prosop. Îți plouă pe litere, iar pașii îți sunt din ce în ce mai iuți, acum când oamenii în roșu s-au hotărât, în sfârșit, să se adăpostească. Ești liber să te potrivești direcției ploii.

Repede, înainte spre înapoi, mai ai puțin și te naști. Rămâi gol spre redescoperire, iar eu izolată în dezordine, devin sertarul secretelor tale, rezerva ta de memorie, flacăra care te aprinde pe tine în loc de țigară. Sunt nemuritoare. Anii au trecut, am început și eu să uit, încerc să fac ordine în sertar acum, încerc să descopar ce mă motiva altădată. O parte din noi care trăise întreaga lume în fiecare moment.

Ea știe ritmul și de acolo află toate inceputurile si alte semne…drumurile multe, nebănuite, pericolele ce mă pândeau, dar nu mă prindeau, siguranța că sunt irepetabilă, amintirile pe care încă nu le aveam, tu-ul cu care mă jucam ca o felină. De dragoste. Oameni în roșu. Ceaiul cu lămâie dăruit . Un vis de la capătul lumii în care viața se trăiește dincolo de temeri și amânări. De fapt,doar o secundă la limită. Vrei un ceai?

Foto: Daily Snug

rămâi gol - 16122503 1627259850914698 4707103471436824576 n 150x150Citeste si: 2017 îmi dă cu virgulă!

Ai si tu un text pe care vrei sa-l faci cunoscut? Trimite- l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE –  Perfect Imperfect 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.