România, țara unde viața e o șpagă. Sau șpaga e viață?

Articol scris de Ionuț Iancu. România, țara unde viața e o șpagă. Sau șpaga e viață? Șpaga, mita, sunt parte a vieții noastre încă de pe vremea când Adam și Eva erau primii Slav și Drăgușanca ai Raiului. Și când un șarpe a oferit primul măr, tot șpagă a fost și aia. Șpaga să ne fure sufletele și să le aibă pentru el.

Ce să mai vorbim de Iuda, probabil cel mai celebru mituit din istorie, cel care l-a vândut la propriu și pe Dumnezeu. Dar, dincolo de acest mic intro, textul acesta nu se vrea a fi decât o istorisire a circuitului șpăgii prin destinul românului, unul care nu se termină niciodată. Te naști pe acest tărâm binecuvântat, această Grădină a Maicii Domnului, și încă de la primul plâns, care îți anunță venirea, începe să curgă șpaga. La asistente, să aibă grijă de tine, la medic, să îi mulțumești că ai venit întreg și nu rupt pe bucățele. Scapi de spital și de pericolele de acolo, urmează marele hop al educației tale, care o sa tot consume din bugetul familiei pe șpăgi.

Obține-i loc la o grădiniță bună, eventual și aproape de casă, poate și cu un program educațional bun. Apoi, dă-i și luptă să îl bagi la o școală de renume, de fițe, cum se spune mai nou. Și dacă reușești asta, atunci să ai certitudinea că ai cumpărat tot pachetul. Și că nu vei supraviețui în această junglă doar cu o ciocolată.

Vin examenele, bani mulți și alea. Dacă te-a înzestrat viața și cu un pic de creier, mai compensezi din pierderi, dacă nu, ai tăi vor plăti gras educarea ta, mai bine zis lipsa ei, „pentru că automobile„.

Credeai că ai scăpat? Da de unde…un loc de muncă tu crezi că îl obții mai ales pe merit? Șansa unei case, a unei familii, până și astea costă. Îmbătrânești…începi din nou să îți aduci aminte că dintr-un spital ai ieșit…așa că revii umil să mai cotizezi. Ba o analiză, ba un medicament, Doamne ajută să fie vorba doar de atât.

Și ce să vezi, când în sfârșit zici că ai terminat cu destinul tău negociat numai prin șpagă și că nu mai ai decât să te duci în fața lui Dumnezeu să te plângi, nici după moarte nu scapi de mită. Pentru că tradiția mortuară la noi spune că mortul trebuie să plece pe lumea cealaltă cu niște bănuți după el, să plătească vămile…

Și atunci…de ce să nu facem din acest destin al nostru de șpăgari adevărata esență a poporului român?

Sursă foto: canadianbusiness.com

șpagă - catedraleCiteste si: Catedrala Mântuirii Neamului sau bani pentru spitale?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.