Articol scris de Corina Marcu. Când gândim prea mult și trăim prea puțin…Te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu te gândești la nimic? Sună bizar, nu-i așa? Însăși formularea sună anapoda: „te-ai gândit…..să nu te gândești „? Sunt perfect de acord cu aceasta. Însă, serios vorbind, vă imaginați cum ar fi să nu vă gândiți la nimic. Pur și simplu să fiți, și atât.
Zilnic mintea noastră este bombardată de o mulțime impresionantă de gânduri. Acestea vin și pleacă. Mecanismul funcționează fără oprire. Marea majoritate a gândurilor nici măcar nu ne aparțin. Mai mult, primim atât de multă informație prin intermediul canalelor senzoriale (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ), din toate părțile, pe toate planurile, încât este lesne de dedus faptul că mare parte din aceasta ne parvine pe plan inconștient, ceea ce face ca și mare parte din gândurile aferente să fie și să rămână neconștientizate.
Unele dintre ele vor lupta să ajungă la suprafață, în planul conștient. În funcție de gradul de cenzură avut, vor reuși sau nu. Cele mai îndârjite gânduri vor căuta variante de mascare astfel încât să spargă bariera subconștientului. Încărcătura lor energetică este de o asemenea anvergură încât vor găsi căi de a se manifesta, și dacă nu găsesc, le vor crea.
Citește și: Cum atrag femeile prin comunicare?
Negarea și proiectarea anumitor gânduri reprezintă astfel de mecanisme. Evident că, natura lor este una inconștientă. Cu alte cuvinte, obișnuim să negăm sau să proiectăm asupra celorlalți ceea ce refuzăm a fi adevărat la noi înșine.
Mai exact, exprimăm opinii negative, judecăm, blamăm fix acele lucruri pe care și noi le conținem deopotrivă, doar că nu le recunoaștem la nivel de conținut personal. Cu cât este mai sever fenomenul cu atât sunt mai puternice emoțiile din spatele acestor gânduri. Cu cât suntem mai critici în legătură cu anumite aspecte manifestate de alții, cu atât acestea sunt mai adânc înfiripate în subconștientul nostru. Cu cât suntem mai supărați, cu atât consumul energetic este mai mare. Se creează practic un labirint al gândurilor, unde oamenii rămân prizonieri fără ca măcar să își dea seama. Prinși în capcană, uităm să trăim cu adevărat fiecare clipă a vieții noastre pentru că suntem mult prea prezenți în delirul minții. Din păcate, obișnuim să gândim prea mult și să trăim prea puțin.
A fi prezent, a trăi „aici și acum „, nu vă permite să cădeți în capcana gândirii excesive. Angajați-vă să deveniți mai prezenți și mai conștienți de ceea ce se întâmplă în momentul prezent. Practicarea de Mindfulness necesită practică și timp alocat. Am început acest subcapitol cu o întrebare:” Te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu te gândești la nimic?” . Deși pare utopic, acest lucru se poate practica sub forma meditației. Mintea jucăușă, uneori chiar sălbatică, poate fi îmblânzită prin tehnica respirației. Inspirați! Expirați! Repetați! Acordați atenție fiecărei respirații în parte. Concentrați-vă exclusiv pe respirație, astfel încât mintea să fie total focalizată pe actul respirației. Nu contează cât de multe respirații reușiți să faceți astfel. Important este să perseverați. Chiar și o singură respirație este suficientă pentru a întrerupe circuitul supraîncălzit al gândirii și pentru a vă reconecta la Sinele dumneavoastră.