Îndrăgostiţi în fiecare zi, fericiţi pentru totdeauna!

Articol scris de Beatrice Holdon. Îndrăgostiţi în fiecare zi, fericiţi pentru totdeauna! Recunoaşteţi că acelaşi gând îl avem cu toţii în minte pentru că, nu-i aşa, cum să nu vrem să fim mereu îndrăgostiţi şi fericiţi pentru totdeauna?
E misiunea noastră supremă imediat ce facem ochi dimineaţa. Este, într-o altă înfăţişare, cu alte cuvinte şi în mai multe nuanţe, urarea de bine, sănătate şi noroc, realizări, prosperitate, iubire pe care o primim printre zâmbete şi îmbrăţişări, rostită cu patos, scrisă colorat şi cât mai caligrafic pe vreo felicitare cu ocazia aniversărilor noastre. Ne tot propunem să o ducem la îndeplinire, ar fi formula cât mai sugestivă a fericirii la care râvnim, dar nu ştiu cum se întâmplă că pe parcursul zilei, dacă uităm de ea, rămâne doar o idee, un plan, o năzuinţă, o…urare.
Dacă ne-am trece-o în agendă ca să fie tot timpul sub privirile noastre şi altcineva şi-ar băga nasul citind în capul listei negru pe alb să fiu fericit astăzi, puţin spus că am părea ridicoli. Am stârni o bârfă mondială!
Să ieşim din tipare, din obişnuinţă, din rânduri? Cum să vrem să fim altfel când altceva ştim noi că se scrie de când lumea într-o agendă: mâzgălit sau ordonat, depinde de fiecare ce scris are şi de cât timp dispune ori câtă bucurie îi face să-şi alcătuiască listele de activităţi zilnice -mai mereu aceleaşi- dar care tot de când lumea, ne fac să fim ocupaţi, să părem isteţi, absorbiţi şi fascinaţi de forfota zilei.
Pentru a ne strecura să ne putem găsi drumul, ne place sau aşa am apucat şi noi -ca o tradiţie- să ne împărţim timpul, cu gândul că dacă nu în linişte, atunci într-o ordine întocmită pe caiet, să ne îndreptăm spre fericire. Poate chiar ne extenuează, dar tradiţia spune să mergem înainte, cu ochii pe ceas şi cu pixul în mână, să mai însemnăm câte un „văzut” în dreptul unei zile din calendar sau să mai lichidăm din însărcinările de pe agendă.
Cum ar fi să începem să credem că să fiu fericit astăzi nu cere chiar atât de multe aglomerări în program şi nici strategii plănuite cu iscusinţă, care, deşi urmate cu înverşunare, poate că reuşesc abia pe jumătate să se aliniaze aspiraţiilor noastre?
În spatele acestor prioritare agende, ne construim imaginea unor oameni indisponibili pentru fleacuri (acţiuni spontane apărute şi anunţate vesel la orizont ce ne-ar scoate însă din programările de nezdruncinat, mature şi responsabile, imposibil (zicem noi!) de trecut cu vederea sau de amânat şi cărora iată, în felul acesta, le devenim fideli.
Astfel că, ruşinaţi de ce-ar spune lumea, ţinem ascunsă misiunea pentru care plecăm pe uşă în fiecare dimineaţă, atât de ascunsă că nici nu cred să ne gândim vreodată serios la ea (aşa cum ar trebui, entuziaşti, cu determinare) ci, mai degrabă…cu regrete şi amărăciune. N-avem vreme să căutăm şi de aceea nici nu găsim soluţii, dar ea rămâne acolo bine întipărită în minte, ca fiind ceva ce ar trebui făcut cândva.
Bucuriile, împlinirile noastre ar trebui să vină de cele mai multe ori în urma acţiunilor pe care le întreprindem şi în felul acesta ar trebui să ne meargă bine. Când ceea ce facem ne produce încântare şi răspunde motivaţiilor noastre, acţionăm în forţă pentru rezolvarea unor obiective clare pentru a ne îndeplini cele mai mari dorinţe şi orice efort, sacrificiu îşi merită preţul. Insatisfacţiile, nemulţumirile nasc întrebări de genul pentru ce?, la ce bun?
Citește și: Drumul cel mai scurt spre Fericire!
În momente de absolută sinceritate ceea ce ne dorim din tot sufletul rămâne doar să fim sănătoşi, mulţumiţi în fiecare zi şi fericiţi pentru totdeauna. Să ne simţim aşa, făcând lucrurile cu pasiune şi cu drag. Foarte posibil ca preocupările şi activităţile noastre zilnice să ne aducă satisfacţia unui target atins, recunoaşterea calităţilor, punerea în valoare, sentimentul de a fi utili, ba chiar indispensabili, formaţi pentru anumite scopuri. Însă, dacă nu concordă cu plăcerile intime ale sufletului, cu aptitudinile pe care credem noi că le avem şi cu ceea ce ne atrage cu uşurinţă să facem, această satisfacţie e trecătoare şi nu are nimic de a face cu fericirea la care sperăm sau doar visăm lăsând norocul să-şi facă rondul, să-i cădem de ce nu cu tronc şi poate ne vine şi nouă mai repede rândul la fericire.
Dacă nu ne exercităm pasiunile, talentele şi nu simţim frumuseţea fiecărei zile, pentru că alte îndatoriri ne sufocă şi nici chiar pe ocolite nu ne canalizează spre ceea ce am vrea noi cu adevărat să ni se întâmple, ei bine, nu cumva fericirea aceasta să ni se pară atunci a fi doar o pură fantezie, nimic real, nimic concret, din moment ce orice am face tot nu ne e dat să o nimerim. Ne putem simţi ca nişte dispăruţi în misiune, îndepărtaţi de cărare, orbecăind spre luminiş.
E treaba fiecăruia cum îşi înţelege fericirea, ce face sau ce nu are curaj să facă pentru a ajunge să o cunoască. Poate că un drum, măcar în minte tot îşi croieşte el la un moment dat şi aşteaptă timp prielnic pentru a începe să-l construiască! E treaba fiecăruia cum o împopoţonează disperat pe această fericire, cum o împovărează cu felurite dorinţe care mai de care mai sclipicioase, cum o urcă pe un soclu transformând-o într-un ideal greu sau imposibil de atins, cum se lasă înşelat de aparenţe, ameţit de iluzii sau încovoiat de compromisuri sperând că aşa îi va da de cap păcălind-o. Sau, e treaba fiecăruia cum o vede uite aici, la o aruncătură de băţ şi mai lipseşte doar un pic până îşi pune ordine în viaţă ca să păşească pe urmă vesel şi fericit şi să-i devină propria existenţă uşoară ca un fulg, încântătoare ca în cele mai frumoase vise…
Fiind chestiuni pur personale, cu motivaţia şi definiţia fericirii nu prea ne putem juca. O personificăm felurit, încărcând-o de calităţi şi frumuseţe, astfel că fericirea poate să aibă gust, culoare, poate să se mişte, să danseze, să cânte. Îi dăm chip şi încă unul delicios, cel mai scump de pe lume, al vreunei persoane dragi în care ne încredem şi pe care o iubim cu tot sufletul.
Dacă totuşi am încerca să cădem de acord considerând fericirea o melodie fluidă, interpretată pe un stadion plin ochi de nenumărate viori într-un fel să ni se facă pielea de găină, pe care să vrem să o ascultăm la infinit, credeţi că un fan rock înrăit sau o rumenă şi săltăreaţă iubitoare de folclor, ne-ar da dreptate?
Indiferent în ce imagini, nuanţe şi tonuri ni s-ar arăta în priviri, fericirea trepidează pentru toţi aceeaşi stare de spirit. Unora li se poate părea delicată şi proaspătă, altora distantă, greu de cucerit, ca o redută bine păzită, dar când o cunoaştem e vibrantă şi pătrunzătoare.
Dar ea cere energia de a plonja în necunoscut, îndrăzneala de a încerca, împăcarea de a mai şi pierde, de a trăi experienţe, iscusinţa de a şti să ne bucurăm de victoriile de fiecare zi pe care altfel le-am considera neînsemnate.
Fericirea e în romantismul cu care iubim, primim sau dăruim afecţiune, fie aceasta chiar în gesturi mici dar pline de susţinere, recunoştinţă şi sinceritate; fericirea radiază în certitudini şi reuşite venite greu, cu perseverenţă şi neobosită implicare pentru a duce la bun sfârşit ceea ce considerăm noi a fi adevăratele noastre îndatoriri şi vocaţii.
Fericirea e în fiecare dimineaţă ce aşteaptă doar un singur lucru de la noi: să o privim cu ochi buni, să o luăm în braţe ocrotind-o, dăruindu-se nouă încurajată Vom avea grijă atunci să o prefacem într-o zi minunată, optimistă şi veselă, cu un anume timp pus deoparte şi pentru bucuriile sufleteşti.
Fericirea stă în stăruinţa de a pune umărul la propria şlefuire pentru a putea apoi să strălucim în splendoare. Aţi băut vreodată apă, de nevoie sau din întâmplare dintr-un pahar dichisit cum e cel pentru şampanie?
Ei bine, nu doar că vă veţi astâmpăra setea, dar vă veţi simţi mai rafinaţi, mai îndrăzneţi şi dintr-o dată cu o altă perspectivă asupra propriei vieţi, desigur una mai caldă şi colorată frumos, îndreptăţiţi să credeţi din toată inima că nu doar unora, ci tuturor ni se pot întâmpla lucruri bune! Dintr-o dată veţi găsi puterea să transformaţi fiecare provocare într-un avantaj şi o oportunitate de a vă descoperi lumii exact aşa cum visaţi, până veţi savura din acelaşi pahar ceea ce pe alţii credeaţi că i-a îmbătat deja – fericirea!